Joyful no.21

uman. și de ce există

Îmi era dor să scriu și căutam ceva sau undeva unde să public. O inițiativă, un call, un site de jurnalism care să caute texte. Așa cum făceam mai de mult, prin liceu. Sau poate căutam doar o scânteie, o temă dată de alții, care doar să îmi canalizeze gândurile într-o singură direcție. Dar nu am găsit. Și mi-am amintit ce e Joyful și de ce a apărut.

Joyful a pornit ca un spațiu de joacă, unde suntem exact ca în titlu - plini de bucurie. Un spațiu de joacă liber, fix cum e unul real - unde există doar reguli de bun simț, unde mai cădem, dar ne și ridicăm, unde apare creativitatea nestingherită și poate găsești noi talente.

Revenim, deci, cu sezonul de toamnă, plin de noutăți, mai multe organizare și culoare. De data asta, revenim puțin la libertate. Nu mai numărăm cuvinte, rânduri sau minute în care se poate citi textul integral. Vorbim de orice ne iese în cale, despre orice ne stă în minte sau ne apasă greu pe inimă. Și toate prin povești bune.

Amân căutarea de site-uri cool ca lăcaș pentru gânduri negre și zic asta aici, deși plănuiam alte subiecte azi. Pentru că Joyful, oricât de mult timp ar avea nevoie, mă face, de fiecare dată, să redescopăr senzația faină de a scrie. De a sta în fața unui word gol și de a tasta și de a șterge. De a avea inspirație sau poate nu. De a-mi spune azi scriu, dar să îmi aștern, din nou, cuvintele în notițe, pe telefon, în orice alt moment.

De asta există Joyful: ca tu să citești ceva bun și de bine, dar să te simți într-un loc liber, supus greșelilor de orice fel, dar plin de uman.

Ți-am spus de ce (încă) scriu la Joyful. Și de ce l-am numit așa. Spune-mi tu de ce îl citești, iar dacă nu găsești un motiv suficient de bun, recomandările de pe platformă sunt aur. Vreau să te citesc. Te rog, mulțumesc.

De azi, de două ori pe lună, joi, până în ianuarie.

Ne auzim. Zile faine să ai!