No.13 Joyful Newsletter
poezie & mici concluzii despre imaginație și creativitate
1. Jucam adevăr și provocare
Jucam adevăr și provocare
Și apare întrebarea
“Pe cine crezi că ai rănit cel mai tare?”
Și mă gândesc la durerea provocată mamei mele
Care trebuia să aducă pe pământ ceva ce venea prea devreme
Nu pentru că nu exista iubire
Ci pentru că nu era momentul potrivit
I-am furat tinerețea
Și am transformat-o în nopți nedormite
Și maturizare forțată
I-am furat zilele libere
Și a fost nevoită să îmi asculte problemele adolescenței
Pe care putea să le aibă ea
Ea nu plânge pentru viața ce i-a fost furată
Dar știu că o doare
Apoi mă gândesc la durerea provocată tatălui meu
Care voia pe cineva care să îl ajute
În a duce munții grei de pe umerii lui
În schimb, i-a fost înmânată
O fată care are alți munți de dus
Crede-mă tată, te-aș ajuta cu un umăr
Dar nu am spate de bărbat ca să duc mai mult
Te pot ajuta, pot să îți șterg sudoarea
Dar ți-e frică să văd prea adânc în ochii tăi
Pentru că aș descoperi durere
În final, mă gândesc la sora mea
Care crește cu conceptul că nu va fi niciodată la nivelul meu
Deși este peste
Ea nu știe că poartă greutatea greșelilor noastre
Pe umerii ei plăpânzi
Și totuși calcă cu atâta eleganță pe drumul vieții
Nu știe că mâinile ei inocente
Mi-au bandajat rănile cauzate de dorința de a face lumea un loc mai bun pentru ea
Iar când îmi spune că mă iubește
Îi simt durerea în glas
Totuși, răspund
Cu numele meu
Deoarece în drumul vieții mă împiedicam mereu
De grija mea pentru durerea celorlalți
Și nu observam că sângele de pe haine
Vine de la mine
Am luat fragilitatea mamei mele
Și am combinat-o cu scutul de putere artificială
Al tatălul meu
Am fugit printre glonțurile oferite de lume
Fără să îmi ofer un timp de respiro
Și asta i-a oferit sorei mele falsa impresie
Că sunt mai presus decât ea
Când eu aș da orice
Să pot să stau la poveste cu rănile mele până ce se vindecă
Cum o face ea.
Tocmai ai citit una dintre poeziile care m-a făcut să plâng, în timp ce citeam pe repede-înainte, un mesaj pe Instagram.
Ți-o las aici pentru fiecare moment în care ai nevoie să îți amintești de propria fragilitate sau poate de a celor din jur. Roberta scrie bine oricând și o mai poți citi, ocazional, aici.
Mulțumesc, Roberta.
2. Mici concluzii după câteva exerciții de imaginație și creativitate
La începutul lunii, am stat trei ore cu oameni interesanți de PR și Marketing, am învățat câteva trucuri pentru a scrie puțin mai bine și apoi ne-am dat frâu liber imaginației.
Timp de două ore, ne-am pus la încercare creativitatea și am găsit soluții inedite, neașteptate și cel puțin amuzante. Zilele trecute ne-am propus să creionăm subtil o identitate vizuală nouă, dar care să respecte și să reprezintă în continuare tradiția brandului pe care îl aveam ca studiu de caz.
Am legat cuvinte într-o hartă mentală prin procedeul unui brainstorming și apoi ne-am jucat. Nu a fost chiar o joacă-joacă, pentru că aveam ceva reguli, așa că totul s-a transformat într-un joc de oameni mari, puși pe treabă.
Alături de o mână de oameni cu inițiativă, ne-am aruncat în a interpreta imagini fără un sens ascuns în spate, pentru a vedea cum le-am putea folosi noi în promovare. Așa că subiectele noastre de discuție brusc s-au înmulțit, având ca exemple de la miere, la departamente de organizații.
Am compus cu șase, apoi cu câte două cuvinte, o propoziție de valoare pentru serviciile și produsele alese.
Am vorbit despre personalitatea de brand, ne-am gândit cum s-ar îmbrăca și cum ar arăta un personaj cu numele brandului nostru, ba chiar l-am identificat în viața reală și a fost drăgut. 😊
Și acum câteva concluzii la care am ajuns:
Funcționăm bine în echipe pentru că ne distrăm mai tare;
Toți vrem să ne prezentăm conceptele atunci când ne simțim safe (iar uneori asta ia mai mult timp decât îți propui inițial);
Ideile creative pornesc din viața reală;
Să redenumești lucruri îți deschide noi perspective;
Dacă vii într-o astfel de sesiune cu idei, pleci cu și mai multe;
Pentru inovare îți trebuie un moment de curaj;
Uneori poți face oamenii să râdă, chiar fără să-ți propui.
Cu ce am rămas?
Cu un punct de plecare pentru inițiativa noastră, cu bună dispoziție și idei creative, cu abilități pe care abia acum le-am văzut la oamenii din fața mea și cu dorința ca astfel de sesiuni să se mai repete.
Cu ce au rămas cei care au fost prezenți?
Probabil cu amintirea a două ore amuzante care i-au făcut să se încreadă în creativitatea și imaginația lor, cu curajul de a-și exprima ideile în fața tuturor și cu certitudinea că nu vor mai întârzia prea curând.
Tu cum îți exersezi imaginația? Lasă-mi câteva dintre tehnicile tale în comentarii 👇🏻
Să ne auzim doar cu povești bune și de bine!
Mulțumesc că ne citim.