No.14 Joyful Newsletter
publicitatea tradițională & 3 povești despre povești (sau povestitori) din literatura sud-americană
1. Reînvie publicitatea tradițională
Deși, în ultima perioadă, marketingul online a luat o mare amploare, iar canalele media online și modalitățile de promovare în cadrul acestora s-au diversificat considerabil, există tendința de a ne întoarce spre tot ce vedem în jurul nostru, în mod offline.
Studiile realizate încă din 2020 încep să dezvăluie ușor-ușor repoziționarea consumatorilor față de marketingul tradițional. Rezultatele acestor studii arată cum procentul vânzărilor determinat de acțiunile offline ale brandurilor a crescut considerabil.
Mai mult, se dezvoltă o reticență a utilizatorilor de Social Media sau de alte website-uri în ceea ce privește reacția la reclamele afișate în astfel de locuri.
Din cauza activității intense pe Internet și a multitudinii de link-uri accesate într-o perioadă scurtă, oamenii interacționează frecvent cu numeroase strategii de promovare, devenind rezervați la produsele sau serviciile ce se marketează similar.
Iar tot mai multe reclame întâlnite îngreunează navigarea, provocând disconfort. Aceasta situație a favorizat reîntoarcerea treptată spre metodele de publicitate tradițională, care prezintă o rată de implicare și o atenție ale consumatorului crescute.
În ce crede mai tare publicul tău?
În ceea ce privește nivelul de credibilitate acordat de către audiență brandurilor cu care interacționează, MarketingSherpa dezvăluie în urma unui sondaj că topul celor mai de încredere formate de publicitate provin din marketingul tradițional. Vorbim aici de reclamele tipărite, spoturi publicitare sau despre radio.
Articolul marca Harvard Business Review vorbește și despre cum targetarea și personalizarea realizate în stare incipientă pot îndepărta, de fapt, audiența de conținutul nostru. Pentru prima dată, în ultimul deceniu, se constată un progres al marketingului tradițional. Iar această creștere poate fi stipulată pentru succesul acțiunilor de marketing, prin campanii multi-platformă.
Dacă vrei să citești întregul articol, să descoperi toate motivele pentru care marketingul tradițional revine și cum poate fi acesta utilizat alături de cel digital, poți accesa site-ul aici.
2. 3 povești despre povești (sau povestitori) din literatura sud-americană
În liceu, dar încă și acum, eram atrasă de autorii sud-americani. Plecând de la celebrul Gabriel Garcia Marquez, de care a auzit toată lumea și al cărui (Un) veac de singurătate e cunoscut în întreg mapamondul, la autori cu un nume mai puțin sonor pe piața din România, dar al căror opere transmit suficient de multe.
Literatură sud-americană înglobează, precum continentul de unde provine, o dualitate majoră: caracterul vesel și exuberant - exprimat prin petreceri colorate și festivaluri și înclinarea spre dramă și seriozitate. Dramă care se conturează în viața politică și economică, uneori instabilă, dar și în literatură - prin cărți obscure și dimensiuni psihologice puternice.
Iată 3 cărți pe care le-am citit și pe care încă le consider relevante, în această clasificare a literaturii din punct de vedere geografic. Romanele au ca fundal comun tema poveștilor și modul lor de transmitere.
Mario Vargas Llosa descrie în Povestașul viața unei comunități tribale, în mijlocul căreia protagonistul află diverse mituri ( ex. nașterea Universului), începe să creadă în incredibil și capătă harul de a povesti. Nu cred că trebuie să spun mai multe ca să asociezi titlul cărții cu o poveste plină de metafore și înțelesuri.
Totul Llosa transforma povestirea 1001 de nopți într-o adaptare pentru teatru, unde doar doi actori întruchipează, pe rând, în aceeași piesă, toate personajele poveștilor Șeherezadei. Piesa s-a jucat prima dată în 2008, la Madrid și sper că încă se mai joacă.
Despre o Șeherezada mai modernă care are talent în a povesti și a compune și care rămâne în memoria celor cu care se întâlnește drept - fata care spunea povești - scrie Isabel Allende în Eva Luna. Cu un decor în spate total specific Americii de Sud, Eva Luna se inspiră din ce are împrejur, de la radio la albume foto vechi.
Bonus, îți menționez aici o carte ce m-a fascinat prin stilul de scriere, prin cuvintele alese și cum, din fiecare pagină pe care o citeai, puteai alege cu ușurință un citat frumos scris. Caligraful lui Voltaire de Pablo de Santis e un roman de ficțiune bun, care îți explică nu doar arta caligrafiei, ci și toate sentimentele prin care un caligraf trece pentru a putea descrie, plăcut pentru curte, ceea ce vede și trăiește. Îți las aici un foarte scurt citat poate te conving s-o citești.
,,Pentru fiecare cuvânt care rămâne, câte altele dispar!’’
Spune-mi dacă ai citit vreuna dintre cărțile astea și cum ți s-a părut. Sau cu care vrea să începi?
Să ne auzim doar cu povești bune și de bine!
Mulțumesc că ne citim.